Insomnia: simptom sau boală?
Insomnia reprezintă una din cele mai comune tulburări ale somnului și, de asemenea, este unul din cele mai frecvente simptome raportate de către pacienții cu tulburări atât medicale, cât și psihiatrice. Estimările arată că 33% din populație prezintă insomnie. Acest fapt ridică întrebări cum ar fi: insomnia reprezintă un simptom al unei boli, cum ar fi depresia severă sau este ea însăși o boală care poate deveni cauză a altei boli?
Până în urmă cu puțin timp, insomnia era conceptualizată ca fiind un cumul de subtipuri, toate fiind caracterizate prin dificultatea de a iniția și menține somnul, ducând la deprivare de somn și oboseală în timpul zilei. Printre subtipurile de insomnie se numără: insomnia paradoxală (pacienții dorm mai puțin decât și-ar dori), insomnia determinată de factori stresori, insomnia idiopatică (începută încă din copilărie), insomnie datorată unei tulburări mentale ș.a.m.d.
Cercetătorii au decis că cel mai corect este să considere insomnia ca fiind o arie independentă cu cauzalitate bidirecțională: ea poate constitui atât o cauză a unei boli, cât și un rezultat al acesteia.
Insomnia ar trebui evaluată și tratatată, chiar și dacă există alte boli implicate. De exemplu, în loc să tratezi doar depresia și să speri că și insomnia va dispărea, atenția specifică ar trebui focusată pe insomnie. Asta înseamnă selecția unor antidepresive care au efect soporific, îmbinate cu strategii cognitiv-comportamentale care să ajute pacientul să gestioneze problematica insomniei.
Un studiu din 2018 din Singapore a prevăzut relația dintre insomnie și tulburările de ordin psihiatric. Astfel, au selectat un eșantion de 400 de pacienți cu vârste cuprinse între 21 și 65 de ani, din care 100 prezentau depresie severă, 80 tulburare bipolară, 100 aveau tulburări de anxietate și 120 cu schizofrenie și tulburare schizoafectivă. Dintre aceștia, 31,8% (127 din 400) îndeplineau toate criteriile pentru insomnie, conform DSM-5. Din cei 400, 200 au afirmat că au primit tratament pentru insomnie, însă doar 24 dintre aceștia au afirmat că au primit educație psihoterapeutică pentru insomni, în mod specific. Din 182 care au primit medicație pentru insomnie, 135 ”s-au plâns” de teama de dependență, oboseală în timpul zilei și eficacitate scăzută în viața de zi cu zi.
Ceea ce este cel mai interesant este că deși erau diferențe semnificative între cei care îndeplineau toate criteriile insomniei și cei care aveau doar câteva simptome, cei insomniaci prezentau efecte negative, cum ar fi oboseală, lipsa eficacității, lipsa energiei etc., pe când ceilalți aveau o stare de spirit mult mai bună, totuși, la nivel de tratament psihiatric și psihoterapeutic, nu existau diferențe semnificative.
Deși acest studiu a avut câteva limite puternice, cum ar fi faptul că au luat în calcul doar un tip de tratament și au luat în calcul un număr restrâns de tulburări psihiatrice, rezultatele sale ridică un semn de întrebare vehement asupra diagnosticării insomniei.
Așadar, insomnia nu este doar un simptom, ci poate fi o boală, atât cauză, cât și efect și trebuie tratată ca atare, luând măsuri de ordin psihoterapeutic și medical pe măsură.
Autor: Violeta Gudană
Sursa: wwww.psychologytoday.com
Recommended Posts
Ce ne spun neuroștiințele despre iubire?
02 iul. 2018 - Blog
