Ce trăsătură de personalitate determină comportamentele adictive?
Observăm la noi înșine sau chiar în jurul nostru comportamente adictive. Oameni dependenți de diverse substanțe, veșnic alergând după senzațiile și emoțiile aduse de către gestul de a consuma și însăși substanța. Impulsivitatea ce stă la baza acestei acțiuni este cea care dă curs adicției și, în același timp, este instrumentul de care ne putem folosi pentru a preveni astfel de comportamente.
Impulsivitatea poate fi descrisă ca fiind un cumul de reacții rapide și neplănuite la provocări interne/externe, cu o cantitate mică de conștientizare a consecințelor comportamentului determinat. De cele mai multe ori impulsivitatea este asociată cu un comportament problematic. De exemplu, o persoană impulsivă poate fi aceea care cumpără lucruri pe impuls, fără să ia în considerare situația în care s-ar putea să nu aibă banii necesari pentru a plăti toate acele lucruri. Alegerea poate fi una satisfăcătoare pe moment, însă, pe termen lung, aduce detrimente grave.
Eșecul de a rezista tentației poate fi considerat un obstacol important spre alegeri mai raționale, de lungă durată, bazate pe strategii sănătoase. Cu toții putem să rezonăm cu acest gen de slăbiciune, pentru ca toată lumea are momente de impulsivitate. Însă, devine cu adevărat problematic atunci când ești prea des impulsiv, iar consecințele acestei trăsături de personalitate duc la scăderea considerabilă a calității vieții.
Impulsivitatea și căutarea de senzații își fac simțită prezența în adolescență, însă scad pe măsura înaintării în vârstă. Studiile arată că în jurul vârstei de 15 ani sunt la cel mai înalt nivel și scad considerabil după vârsta de 20 de ani.
Una din cele mai importante caracteristici ale comportamentului de risc la adolescenți este influența emoțiilor. Acele activități care prezintă un risc mai mic, sunt și cele mai puțin stimulatoare, iar cele cu un risc crescut aduc un aport emoțional puternic. Astfel, apare un bias de judecată la nivelul luării deciziei, adolescenții angajându-se în mod inconștient în comportamente de risc și de adicție, în căutarea emoțiilor cât mai puternice.
Atunci când nu este o trăsătură de personalitate, impulsivitatea poate apărea și pe fondul unor evenimente externe. De exemplu, problemele financiare pot duce la comportamente impulsive și adictive, deoarece persoana se centrează pe a trăi aici și acum, fără a vedea un viitor strălucit în față. Însă, atunci când impulsivitatea este cu adevărat o trăsătură de personalitate, studiile au arătat că ea poate prezice comportamentele adictive. De exemplu, tinerii cu impulsuri puternice devin mai sensibili la dorința de căutare a senzațiilor tari, astfel devenind dependenți de senzația imediată de plăcere oferită de droguri sau alcool, eliminând complet din schema lor cognitivă din momentul acela, faptul că s-ar putea să nu mai aibă bani pentru a plăti chiria, ca și consecință negativă a alegerii de a apela la senzațiile oferite de droguri/alcool.
De asemenea, se formează un cerc vicios în adicție, mai ales în cea de droguri. Acestea acționează la nivelul creierului în zona impulsivității, alimentând aceste comportamente, dar și în zona de valori, schimbând centrul de echilibru al individului într-o direcție disfuncțională lui.
În concluzie, impulsivitatea, ca trăsătură de personalitate, determină individul să dezvolte o vulnerabilitate la uzul de substanțe. Putem remedia această situație dacă reorientăm persoana respectivă sau chiar pe noi înșine spre decizii axate pe consecințe de termen lung, având ca scop centrarea pe auto-control. Astfel, emoțiile pozitive despre sine, sentimentul creșterii valorii de sine și dezvoltarea personală nu vor ezita să apară.
Autor: Violeta Gudană
Sursă: www.psychologytoday.com
Recommended Posts
Ce ne spun neuroștiințele despre iubire?
02 iul. 2018 - Blog
